Noerr: Noutăţi legislative pentru companiile de IT

NOERR logo 100mm CMYK neg 300dpi
Acest articol este publicat ca urmare a parteneriatului dintre ANIS și Noerr pentru consultanță privind inițiative fiscale, financiare și legislative.


Transpunerea Directivei 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor

Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor, a fost în cele din urmă transpusă prin O.U.G. nr. 34/2014 şi publicată în Monitorul Oficial al României din data de 11 iunie 2014. Odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. de transpunere la data de 13 iunie se abrogă Ordonanța Guvernului nr. 106/1999 privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale şi Ordonanța Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă.

Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor modifică Directiva 93/12/CEE şi Directiva 1999/44/CE abrogă Directiva 85/577/CEE şi Directiva 97/7/CE. Aceasta are prevederi exprese pentru vânzarea la distanţă, dar şi pentru vânzarea în afara spaţiilor comerciale şi reglementează atât informaţiile ce trebuie oferite consumatorilor în stadiul precontractual, cât şi introducerea unui termen unic de 14 zile de retragere din contractele încheiate la distanţă sau în afara spaţiilor comerciale. De asemenea, are şi un capitol special care se referă la drepturile consumatorilor în general, în cazul în care se încheie un contract cu un furnizor de produse şi servicii.

Propuneri de modificări la legea societăţilor comerciale

 Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 ar putea fi modificată printr-un proiect de lege, lansat recent în dezbatere publică de Ministerul Justiției. Documentul îmbunătățește procedurile de dizolvare, lichidare şi radiere, inclusiv prin corelarea cu dispozițiile Noului Cod al insolvenţei, facilitându-se soluționarea cu celeritate a cererilor care privesc aceste proceduri.

Astfel, proiectul de act normativ introduce noi situații în care firmele pot fi dizolvate şi detaliază mai clar situațiile existente în legislația în vigoare:

  • dacă o firmă nu îşi depune situațiile financiare anuale la Ministerul Finanțelor – ANAF, în termenul prevăzut de lege, atunci tribunalul ar putea pronunța dizolvarea acesteia, la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Registrului Comerțului.
  • dizolvarea unei societăţi ar putea fi pronunțată şi în cazul în care acționarii/asociații/membrii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut ori reședința cunoscută. În prezent, legislația în vigoare prevede că firma poate fi dizolvată doar în situația în care asociații au dispărut, nu şi acționarii sau membrii.
  • societatea ar putea fi dizolvată şi atunci când nu mai sunt îndeplinite condițiile referitoare la sediul social, inclusiv urmare a expirării duratei actului care atestă dreptul de folosință asupra spațiului cu destinație de sediu social ori a transferului dreptului de folosință sau proprietate asupra spațiului cu destinație de sediu social
  • dacă activitatea societăţii a încetat sau nu a fost reluată după perioada de inactivitate temporară, anunțată organelor fiscale şi înscrisă în registrul comerțului, perioadă care nu poate depăși 3 ani de la data înscrierii în registrul comerțului, atunci ar putea fi pronunțată dizolvarea firmei

Proiectul de lege stabilește o nouă autoritate care poate numi lichidatorul unei societăţi şi de asemenea, prevede şi o remunerație fixă pentru lichidator. Mai exact, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare. La cererea oricărei persoane interesate, inclusiv a MFP – ANAF, Registrul Comerțului urmează să numească un lichidator înscris în Tabloul Practicienilor în Insolvenţă. În prezent acest lucru este realizat de către judecătorul delegat în cazul în care după trei luni de la data la care hotărârea judecătorească de dizolvare a rămas definitivă nu se procedează la numirea lichidatorului.

Legea nr. 31/1990 stabilește ca pe durata societăţii, creditorii asociatului pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare. Creditorii asociatului pot totuși popri, în timpul duratei societăţii, părţile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra şi vinde acțiunile debitorului lor sau părţile sociale ale acestuia.

Legea nr. 83/2014 privind invențiile de serviciu

Legea nr. 83/2014 privind invențiile de serviciu („Legea nr. 83/2014”), publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 471/26 iunie 2014 aduce modificări substanțiale asupra Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție. Principalele modificări vizează alocarea drepturilor de proprietate intelectuală asupra invențiilor de serviciu:

  • Dreptul asupra invențiilor care au rezultat din activități desfășurate în cadrul unei misiuni inventive încredințate în mod expres în contractul de muncă și în fișa postului sau alte acte obligatorii pentru inventator, care prevăd o misiune inventivă, aparține angajatorului.
  • Dreptul asupra invențiilor ce nu au rezultat dintr-o misiune inventivă, dar care au folosit baza materială a angajatorului, date obținute din activitatea acestuia, aparține inventatorului salariat, în măsura în care angajatorul nu revendică invenția. În caz contrar, salariatul are dreptul la o remunerație stabilită pe baza unor criterii determinate prin lege.
  • Drepturile asupra invențiilor create de salariați și care nu se încadrează în niciuna din categoriile de mai sus aparține inventatorului salariat, în condițiile prevăzute de Legea nr. 64/1991.

Autori:

Cristina Stamboli, Senior Associate, Noerr
Cristian Dima,  Auditor, Financial Advisor, Noerr Finance & Tax

*Disclaimer: Informaţiile din acest newsletter nu înlocuiesc consultanţa în cazuri individuale.